Aud ploaia sau cel puțin picurii ce-mi bat în geamul necurățat de ceva vreme! Comică ziua de azi… operată, cu o proteză în gură și multe gânduri ce nici măcar nu ar trebui să fie!

Aștept Crăciunul și îi aștept pe ai mei! Pe maică-mea să îmi facă sarmale și pe taică-meu să am cu cine cânta colinde fără să falsez prea mult! Nu-i așa că ai noștri se pricep la toate?? Și-am hotărât anul acesta să vă chem la mine! Lor le-am cumpărat deja bilete, nu au cale de întoarcere, însă vouă vă voi spune câteva povești să vă conving!

Germania nu e Rai! E bine, e mai bine, însă viața trebuie să ți-o creezi! Acum aproape un an, după ce am terminat o facultate, m-am angajat aici ca menajeră cu 9,55 euro pe oră! Mă credeți că nici măcar nu am stat pe gânduri? Pentru că știam că sunt inutilă aici: fără limbă, fără spor, fără sprijin!

Însă de regretat, nu am regretat niciodată! Nici măcar dupa o săptămână în care nu puteam să termin o cameră de hotel în 17 minute, timp în care credeam că ar trebui să fac doar patul, nu? Psihicul și moralul le ștergeam de una singură cu mopul, pe care trebuie să îl schimb la fiecare a treia cameră! Sau cu vagonul! Sau cu ușile!

Așa că, azi vă chem la mine! Am o reședință tare frumoasă aici, Castelul Nymphenburg! Intrarea costă 6 euro, dar merită să călătorești în timpul prinților și prințeselor! O desprindere minunată într-o zi de duminică liberă, cu un outfit neobișnuit, cât pentru toți nemții întâlniți!

P.S.: Povestea unei menajere în Munchen continuă!

2,430 total views, 1 views today

Comments

comments