From C with love

Se spune că noaptea e cel mai bun sfetnic. Ei bine, am început aseară şi termin acum.

Cu două săptămâni înainte, eram pe drum, răvăşită de o veste dată de fratele meu. Sprijinul şi stâlpul întregii familii nu mai este. Cel care spunea Tatăl Nostru la masă, cel care împăca pe toată lumea, cel care nu ieşea din casă fără să se mai uite măcar o dată în oglindă. Omul căruia îi spuneam Tata Nelu, cel care mi-a fost bunic.

Probabil de la el mi se trage obsesia în materie de haine şi aranjare. Drumul către casă a fost un infern. Ştiam că aveam să ajung în lumea mea, lume ce am lăsat-o în picioare, şi o regăsesc răvăşită.

Toţi ne revenim, sau cel puţin cu timpul ne este mai uşor. Dar cât de uşor păşeşti într-o nouă etapă, când o iei de la zero, pe un pământ străin, cu o limbă necunoscută, cu oameni parşivi, şi fără familie?

Ieri stăteam pe terasă la o cafea, prima cafea pe care am băut-o de când m-am întors în ţară. Cei din jurul meu vorbeau, dar eu eram într-o absenţă năucitoare. Reflectam: la 22 de ani, cu un suflet sfâşiat, cu o frică de început şi nicio mâna să mă ridice. Unde eram? De ce făceam asta?

Şi într-o secundă m-am reîntors la discuţie, ştiind că persoanele ce le porţi in suflet, fie aproape sau nu, vor rămâne pe veci acolo. Acolo, în ierarhia inimii tale, de unde nimeni nu poate lua nimic.

kjhdgkhg

Back in Roumania for a short time, not because I wanted to, just because my grandpa left us here. The man that I loved enormously, from who I inherited my passion in style. On Sunday, I will be back on the road, the road that 2 weeks ago seems to be without ending. I leave my family here, just because I have them in my heart and soul.

Dumincă mă întorc înapoi la el, la Sorin – omul pe care l-am ales să îmi fie alături de acum înainte, pe acelaşi drum pe care, cu mii de gânduri şi nerăbdare să îmi ţin mama în braţe, reveneam acum ceva timp. Şi cât de grea e despărţirea, cât de grea e trăirea, când ştii că ei sunt toţi aici, şi tu acolo singură?

Foarte grea, dar reuşeşti prin ambiţie, cinste şi respect. Doliu nu îl arăţi, ci îl ai în suflet. Al meu bunic ştie că port negru de când mă ştiu, iar accesoriile care redau pata de culoare, sunt pentru zâmbetul ce mi-l oferea de fiecare dată când îl strângeam în braţe.

Îi mulţumesc dragei mele prietene Roni, pentru că m-a îndemnat să exprim ce simt, să îmi las sufletul să scrie, pentru cititorii mei fideli. Voi reveni, ca şi până acum, cu noi tendinţe.

Kiss. C.

CYMERA_20140904_213612

CYMERA_20140905_001739

CYMERA_20140905_001923

CYMERA_20140905_002436

CYMERA_20140905_002204

photo credit: Zsuzsa Photography


1,727 total views, 2 views today

Comments

comments

Leave A Comment

Users on page

Now online: 1
Today: 27
This week: 120
Overall: 481579
UA-49735535-1